DISCLAIMER: Articolul reprezintă o opinie personală, nu este o poziţie oficială a vreunei instituţii a statului român, este o “hiperbolizare” în scop literar… orice asemănare cu fapte reale este un “accident”. Articolul este un pamflet.
Acum câteva zile cineva m-a întrebat oarecum contrariat de ce am ales să devin procuror când puteam să stau liniştită, să am un venit decent, să nu mă enervez în fiecare zi, să nu am impresia că vorbesc în gol şi să nu mă gândesc înainte de culcare dacă am ratat ceva în vreun dosar, dacă am apreciat bine, dacă am făcut tot ce puteam să fac. Şi dacă la momentul întrebării nu am meditat prea mult asupra ei, nu de alta dar era în timpul programului, acum pe timp de weekend am simţit nevoia cercetării introspective. Scutesc eventualii cititori de divagaţii privind pasiunea, frumuseţea profesiei, satisfacţiile morale şi alte noţiuni abstracte şi mă opresc la punctul central al căutării mele interioare: am devenit procuror ca să schimb- lucruri, practici, percepţii, mentalităţi.
Şi dacă tot propovăduiesc schimbarea mi s-a părut normal ca primul pas spre “vindecarea sistemului” să fie recunoaşterea slăbiciunilor şi problemelor- şi cum mai bine decât în mod public, deschis, fără destinatari clari… o scrisoare deschisă despre problemele justiţiei penale trimisă în neantul internetului.
Justiţia penală în România este construită pentru infracţiuni mărunte, pentru furturi din buzunare, pentru mica criminalitate, pentru infractori cu grad scăzut de specializare în profesie. Orice depăşeşte acest nivel depăşeşte şi sistemul. Şi ca să nu divaghez fără rost de la problema mea personală (suntem în final cu toţi nişte fiinţe egoiste) infracţionalitatea economică ne depăşeşte, definitiv, irecuperabil şi pe toate planurile- de la incriminări, la resurse, la probaţiune, la finalitatea procesului. Dreptul penal al afacerilor este precum o gaură neagră: nu ştii niciodată ce găseşti în ea, nici de ce este acolo, nici cum funcţionează şi nici unde are capătul. Ai în schimb certitudinea că te va înghiţi cu totul dacă te apropii prea mult.
INCRIMINARE. Niciodată până la aprofundarea domeniului infracţionalităţii economice nu am înţeles mai bine expresia ” să cauţi acul în carul cu fân”. Unde ai reglementate infracţiunile economice? Răspuns corect: peste tot. Prin Codul penal câteva, prin Legea societăţilor comerciale alte câteva, prin Legea CEC-ului una două etc. etc. Dar carul ăsta mare cu fân este cea mai mică problemă. Dileme apar când vezi contravenţii care par identice cu infracţiunile, când vezi norme BNR care contrazic incriminările, când dispoziţiile legale se schimbă cu viteza luminii… şi acum înţeleg inculpaţii care spun că pe vremea când s-au decis ei să comită fapta ” era contravenţie cu 1000 lei amendă”. Culmea ironiei este că legislaţia aceasta mai instabilă ca experimentele din laboratorul de chimie este constantă în a reglementa prost, lacunar şi confuz şi a menţine spre veşnică pomenire texte legale de dinainte de al Doilea Război Mondial. Eu nu neg că poate economia României este în aceeaşi stare ca atunci dar hai să mutăm măcar o virgulă. Faptul că sunt în practică tot atâtea păreri câte persoane sunt întrebate nu se întâmplă pentru că e lumea cârcotaşă ci pentru că în jumătate din cazuri nu pricepi ce vroia, în înţelepciunea sa, să zică legiuitorul.
RESURSE. Citeam de curând un manual de anchetă în materia infracţiunilor economice. Precizez că îl citeam pe post de surogat la “Utopia” căci legătura cu realitatea românească tinde spre 0 absolut. Manualul descria o lume fantastică în care se face muncă de informare şi prevenţie (alta decât “metodele specifice” ale Poliţiei Române), se lucrează rapid, se folosesc tehnici moderne, avem investigatori sub acoperire, facem filaj (fără maşini cu numere de MAI), deconspirăm reţele, cooperăm cu OLAF….
În realitate lucrurile sunt un pic diferite: există oameni care anchetează infracţiuni economice dar care nu ştiu ce face butonul mare de pe unitatea centrală de la computer, care nu pot să priceapă de ce probaţiunea se face după începerea urmăririi penale, de ce atunci când are 3 foi tot dosarul înseamnă că mai are de muncă şi nu poate propune trimiterea în judecată şi de ce nu poţi avea în acelaşi timp două infracţiuni care se exclud reciproc. Şi pentru că sunt încă în faza de negare nu discut despre rea-credinţă, transformarea din agent al statului în avocatul de facto al inculpatului, “găsirea martorilor”, transmisul informaţiilor despre acţiuni înainte ca acestea să aibă loc sau lipsa totală de chef faţă de munca pentru care sunt plătiţi. În plus am început să capăt alergie la sintagme de genul ” noi avem multe dosare”, “noi facem şi alte activităţi”, “nu am mai lucrat până acum aşa”, “nu putem” şi “nu ştim”.
Dacă treci peste micile inconveniente expuse mai sus ajungi la probleme obiective. Cea mai gravă şi cu frecvenţa cea mai mare este cine plăteşte expertiza. Statul nu are bani deci nu o plăteşte, inculpatul nu are interes deci nu o plăteşte, partea vătămată deja are un prejudiciu, deseori nerecuperabil, şi oricine poate înţelege de ce nu prea are chef să o plătească. Paradoxul este că expertiza este necesară. Nu începeţi să vă simţiţi ca în Procesul de Kafka?
Apoi intervin alte instituţii ale statului care cooperează cu autorităţile judiciare cu celeritate şi devotament. Garda financiară presupune că orice neregulă se circumscrie unei fapte penale pentru că statistica sesizărilor trebuie să fie fără pată. Încă nu am putut desluşi misterul de ce atunci când nu are date cu privire la preţul de comercializare alege să considere că bunurile s-au vândut cu adaos de 600% şi nici de ce atunci când se întâmplă să nu găsească pe cineva la sediu presupun că a fost declarat eronat pentru a se sustrage de la obligaţiile financiar-fiscale. Ca să nu se simtă neglijată nu trecem cu vederea nici Autoritatea Naţională a Vămilor care acum 4 zile calcula prejudiciul pentru ţigări fără timbru iar acum 3 zile nu mai calcula… în principiu pentru că nu mai vrea. Pentru că sunt o persoană cu multe întrebări existenţiale nu pot să înţeleg nici de ce din două valori clare, fixe şi certe se calculează un prejudiciu estimativ, dar sunt convinsă că există un motiv profund şi ascuns profanilor ca mine. De asemenea nu pot înţelege de ce nimeni nu se întreabă cum persoane care nu au pus piciorul vreodată pe teritoriul României pot avea 80 de societăţi comerciale şi toate aceste societăţi să aibă probleme de natură penală. Cel mai distractiv este însă momentul în care nu există înscrisuri, acte financiar-contabile iar toată ancheta este paralizată deoarece nu poţi să probezi nimic din ceea ce ai vrea. Cel mai des pentru că inculpatul a cesionat societatea cu tot cu acte iar asociaţii care o deţin în prezent sunt acele persoane care nu au venit niciodată la noi în ţară în vizită. Se pare că nimeni nu s-a gândit că infractorii s-ar putea să nu ţină contabilitatea la zi….
Ca să nu părăsesc domeniul absurdului simt nevoia de a expune şi modul de comunicare între instituţii, în cadrul echipelor comune: am pus la punct o teorie conform căreia de câte ori vei suna la una din instituţiile statului cu o problemă nu ţi se va spune niciodată că nu te ajută sau că nu se poate dar vei fi transferat la cel puţin 3 numere distincte de telefonul iar la ultimul număr unde ai putea găsi persoana care se ocupă de problemă sigur nu va răspunde nimeni. Pentru verificare vă rog să încercaţi.
Ca să închei cu problema resurselor şi a probaţiunii trebuie să recunosc că statul român face muncă de pionierat. Probăm scheme financiare complicate cu declaraţii de martori şi câte o expertiză, anchetăm reţele de contrabandă cu 3 lucrători de poliţie, proclamăm infracţionalitatea economică punct fierbinte în politica penală a statului dar lăsăm sistemul fără susţinere să vedem dacă se prăbuşeşte sau dacă devine un super erou.
FINALITATE. Aş vrea să pot scrie ceva la acest subiect dar se pare că mi s-au terminat cuvintele. Finalitatea procesului se vede în viaţa cotidiană şi în ciuda realităţii uneori lucrurile au happy end. Se arestează în domeniul infracţionalităţii economice, se condamnă (acum mai cu zel decât altă dată), se probează dincolo de orice îndoială vinovăţia, se face dreptate. Mă întreb doar dacă întotdeauna scopul scuză mijloacele, sau pentru a rămâne în temă lipsa mijloacelor de orice fel…
Va urmăresc de ceva vreme apariţiile (evident, scrise!) şi m-am bucurat nespus că un magistrat tânăr are asemenea preocupări! Dincolo de intenţiile bune ce se reflectă în conţinutul articolelor şi postărilor dumneavoăstră, mă văd nevoită să vă atrag atenţia cu privire la o chestiune… ce ţine pur şi simplu de gramatica limbii române! Este nepermis unui procuror să utilizeze verbul “a deconspira” într-o formă chinuită de cei cu 4 clase! Mai apoi, chestiunea virgulelor ce ar trebui să însoţească obligatoriu conjuncţiile adversative “dar” şi “iar”. Cu speranţa că aspectele sesizate au fost simple accidente (datorate probabil profunzimii introspecţiei) vă aştept articolele în continuare!
O zi bună!
Va multumesc pentru observatii, o sa tin cont de ele, din fericire pentru mine sunt datorate neatentiei si faptului ca aparitiile mele scrise au ca moment de creatie sambata dimineata cand am si un pic de timp. Ni se intampla tuturor sa avem mici scapari de taste asa cum puteti observa si in postul dumneavoastra. Astept cu interes comentariile dumneavoastra si sper sa nu ezitati sa imi atrageti atentia si pe viitor.
**Esenta justitiei este justul-masura-echilibrul-corectitudinea**
Jurisprudenta arata ca este legala condamnarea violatorului de domiciliu. Tot jurisprudenta arata ca e legala condamnarea celui ce imobilizeaza eficient violatorul de domiciliu.
Cu alte cuvinte desi Legea garanteaza drepturile omului, previne si condamna infractiunile contra persoanei, organele de urmarire penala si organele de jurisdictie asociaza drepturile omului ca fiind fapte penale, iar faptele penale le dezincrimineaza.
Asta este Sistemul Judiciar din Romania. Aceasta e problema Romaniei. Orice problema se rezolva, dar rezolvarea problemei se face doar prin organizare, opunerea impotriva autoritatilor si urgentarea de actiuni in mod eficient. Doar asa se poate rezolva problema Romaniei. Romania este un lagar, iar acest lagar e construit de cei din MAI si Magistratura… .
tanti procuror, nu stiu ce vasta ai, dar ar fi cazut sa iesi la pensie…. sa nu te mai stresezi atat…si mai ales sa nu mai stresezi pe altii… ai o stare psihica indoielnica, nu esti facuta pentru profesia de magistrat. nu rezisti la stres, esti fanatica si ipocrita…iti doresti totusi salariul de magistrat, nu? numeri zilele pana la salariu si te dai stresata.
APEL
Teroare si disperare in Piata Publica Obor !
Instaurata de un grup de interese condus de primarul Neculai Ontanu impotriva comerciantilor traditionali ai Pietei Obor.
Piata Obor se afla in centrul capitalei Romaniei si are suprafata de 19.000 mp. Din documentele Asociatiei Frontului Negustoresc Obor (infiintata de Eftimie Predoleanu in jurul anului 1928) rezulta ca intreaga zona din care face parte si Piata Obor a fost cumparata de Statul Roman in anul 1890 capatand destinatia de Piata Publica si Targ.
Din anul 2005 la initiativa primarului Neculai Ontanu s-a trecut discret la privatizarea pietei publice in folosul unui investitor privat. In locul Pietei Obor s-a prevazut construirea unui Mall cu preluarea suplimentara si a Parcului Pasarari. Se mentioneaza abuziv in Cartea funciara, pentru grupul privat, o suprafata de 39.177,33 mp ce include mai multe domenii publice cu destinatii diferite. Primaria solicita si primeste onorific un mic profit evaluat la 79.000 euro/lunar reprezentand aproximativ 10% din profitul estimat.
Producatorii, comerciantii si mestesugarii nu au fost consultati. Cand au aflat despre proiect au reconstituit Asociatia Frontului Negustoresc Obor. Au solicitat sprijinul populatiei si au inceput procesele pentru stoparea privatizarii ilegale a Pietei Obor. In urma protestelor autorizate, peste 10.000 de locuitori au semnat impotriva privatizarii, sustinand demersurile comerciantilor pentru salvarea Pietei Obor cu mentinerea ei ca piata traditionala.
Dupa ce s-a obtinut prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila anularea proiectului Mall Obor, primarul a continuat abuziv proiectul. S-a trecut la stergerea dovezilor existentei acestui sit istoric. Monumentul istoric „Cruce 1877” ridicat de negustori a fost stramutat in fata Primariei cu schimbarea abuziva a denumirii in… „Crucea Independentei”. Cand comerciantii au incercat sa aprinda lumanari la noua locatie au fost izgoniti de Politia Comunitara, si amendati pentru .. tulburarea ordinii publice. Patriarhia, ofera distinctii tocmai celui care intineaza acest obiect de cult si obiceiul crestin mentinut de peste 100 de ani.
Incepe concret sprijinul Asociatiei Frontului Negustoresc Obor prin participarea la procese a Asociatiei Salvati Bucurestiul si a Fundatiei Eco-Civica, membre ale Pactului pentru Bucuresti.
Separat se solicita sprijinul presedintelui statului, guvernului Romaniei, primarului general, ministerului culturii, ministerului mediului etc. S-a prezentat de asociatie ca alternativa la proiectul de Mall „Conceptul de comert traditional romanesc” ce cuprinde proiectele de piata traditionala, de piata libera, de piata sociala si bursa de marfuri pentru fiscalizarea activitatilor comerciale.
Incepe adevaratul haos legislativ. Sub pretextul mentinerii acestui contract incert s-au reluat constructiile faraonice pe bucatele. In Piata Obor se investesc sume imposibil de recuperat din vanzarile specifice unei piete.
Reactia autoritatilor a fost incredibila.
Postul permanent de Politie s-a transformat in post temporar, ineficient. Peste noapte toti agentii comerciali au devenit pentru mass-media mafiotii, speculantii, vanzatorii de tigari.
Liderii au fost batuti, s-a trecut la evacuari fortate, ilegale, de magazine cu distrugerea bunurilor din ele. In final, prin manipularea populatiei, Piata Obor a fost demolata fara autorizatiile necesare S-au reziliat abuziv toate contractele, desi nu existau motive temeinice. Piata Obor a fost blocata doi ani, micsorata, permanent obstructionata sa functioneze. Parcul Pasarari s-a tot micsorat prin delimitari cu garduri. O firma privata construieste fara avizele necesare. Constructiile private se ridica abuziv si cu fonduri ce includ taxele incasate din timpul ridicarii constructiei, sub protectia unor institutii ale statului. Se incaseaza chirii si taxe triple, de o firma privata situatie de neimaginat, interzisa de Constitutia Romaniei si legile statului roman. Din 1300 de tarabe au mai ramas 400. Preturile nu mai sunt concurentiale. Multe din marfurile traditionale nu mai pot fi vandute si se renunta la ele datorita noilor taxe. Piata s-a „modernizat”; o treime din suprafata a devenit taverna. Luxul si opulenta spatiilor, proiectate pe modelul unui Mall si preluate de firme private se reflecta in preturile produselor.
Procesele evident obstructionate se desfasoara dupa reguli dinainte stabilite. Se tot incearca pe proceduri inchiderea lor. Se evita sistematic judecarea pe fond. Nu se accepta solicitarile populatiei si ale comerciantilor. Nu se acorda despagubiri firmelor prejudiciate desi se accepta ca demolarea a fost ilegala. S-a solicitat de comercianti confiscarea cladirii Noii Piete Obor, ridicata abuziv de un investitor privat pe un domeniu public. Chiar daca permanent se invoca Interesul Public Major, judecatorii si procurorii inchid dosarele pe cele mai fanteziste si aberante motive. Reclamatiile facute la CSM impotriva judecatorilor si procurorilor vin cu raspunsul clasic, „sunt prescrise faptele procurorilor si judecatorilor dupa expirarea termenului de un an de la data pronuntarii solutiei”. Dar acest termen este de regula depasit prin recursurile judecate si castigate la Curtea de Apel. Mai mult, se mentine in procese unul din judecatorii reclamati, si dovedit dusmanos judecarii cauzelor acestei asociatii. Acolo se strang toate dosarele spre solutionare. Judecatorii si procurorii fiind reclamati, avocatii nu mai au curaj sa sustina procesele. Amenzile curg pe capetele comerciantilor, se continua jignirea si amenintarea liderilor. Dupa discutiile avute cu liderii asociatiei, populatia Bucurestiului sustine in continuare proiectele Asociatiei Frontului Negustoresc Obor si condamna permanent demolarea Pietei Publice Obor.
Pentru o zona istorica din centru capitalei Romaniei aceasta situatie a devenit insuportabila si de nesolutionat. Trebuie facut ceva nou. Comerciantii Va solicita sprijinul, ca sa putem informa Institutiile europene si societatea civila. Va imploram sa sprijiniti Asociatia Frontului Negustoresc Obor pentru angajarea unor avocati curajosi, care doresc salvarea unui Inters Public Major reprezentat de celebra Piata Obor.
Va imploram retransmiteti acest apel pentru Salvarea Pietei Obor la ONG-uri din diaspora. Poate mai apar oameni curajosi. Este pentru o cauza dreapta. Oricine doreste sa ajute la mentinerea Pietei Obor sau sa propuna noi demersuri, poate suna la telefon 0747.065.074. Se poate folosi adresa de pe Internet. Totul se va centraliza pentru a fi informati comerciantii. Consideram ca acest apel este un demers civic necesar.
INCREDIBIL ! EXTRAORDINAR ! UNICAT IN EUROPA ! RECORD PENIBIL INTR-O JUSTITIE PENIBILA CU MAGISTRATI PENIBILI ! ! ! CEL MAI CITIT ARTICOL DE CATRE SUTE DE MAGISTRATI : ” S-A FACUT DE RAS CA PROCUROR, DAR A FOST PROMOVAT SEF LA DNA ”. Un accident stupid petrecut pe trecerea de pietoni, s-a transformat cu ‘ ajutorul si competenta magistratilor ‘ intr-un act de justitie si mai stupid ce dureaza de 14 ani in ”malaxorul justitiei ‘. O expertiza tehnica auto falsa ascunsa de magistrati pentru musamalizarea dosarului a dus la prima condamnare in Romania a expertului dupa ce initial Parchetul Sectorului 4 au incercat ca si in cazul autorului accidentului sa musamalizeze si dosarul expertului infractor. Pentru a intelege articolul citit de sute de magistrati cititi si articolele ‘ CORNELIA GALAVAN FEMEIA IN CARJE CARE A INVINS SISTEMUL ‘ si articolul ‘ VICTIMA UNUI ACCIDENT RUTIER ISI CAUTA DE 12 ANI DREPTATEA ”. Ma intreb dupa 14 ani de cosmar si umilinte cum s-ar fi solutionat tergedia unei victime a unui accident rutier intr-o tara normala cu o justitie normala si cu magistrati normali din Uniunea Europeana si nu in Romania cea mai corupta tara ? Deasemeni ma intreb cum s-ar fi solutionat accidentul rutier in justitie atat pe latura penala cat si pe latura civila daca in locul Corneliei Galavan ar fi fost Mona Pivniceru, daca tragedia s-ar fi solutionat intr-o tara normala din Uniunea Europeana, cu o justitie normala si cu magistrati normali ? DEASEMENI MAGISTRATII DIN CADRUL CSM, MINISTERUL DE JUSTITIE, MINISTERUL PUBLIC SI ASOCIATIA MAGISTRATILOR DIN ROMANIA au citit articolele : ” CORNELIA GALAVAN, FEMEIA IN CARJE CARE A INVINS SISTEMUL ” (2010) si articolul ” VICTIMA UNUI ACCIDENT RUTIER DE 12 ANI ISI CAUTA DREPTATEA ” (2009). MAGISTRATII IN SLUJBA CETATENILOR SAU CETATENII IN SLUJBA MAGISTRATILOR IN CEA MAI CORUPTA TARA DUPA 20 DE ANI DE REFORME ?? MAGISTRATII DUMNEZEI IN ROBE ? ### Despre eliberarea din functie a lui Paduraru Camelus Prim Procuror la Sectorul 4 a mai scris cotidianul ‘ ZIUA ‘ legat de ‘ filiera Bogdan Petrescu si avocatii lui ‘ sub semnatura ziaristului de investigatii Adina Anghelescu (13.02.2003)