Declaraţiile în faza de urmărire penală sunt deseori fundamentul dosarului ce urmează să fie trimis în faţa instanţei. Este cert că nu avem tehnologia pe care o vedem în serialele americane, că mijloacele de probă sunt limitativ enumerate şi că până la urmă trebuie să ne descurcăm cu materialul clientului. De aceea, procurorii notează cu conştiinciozitate ceea ce declară inculpatul, partea vătămată sau martorul. Dar scrierea după dictare are numeroase hibe: tinzi să reformulezi, nu imortalizezi inflexiunea vocii, nu redai cu exactitate tot ce s-a spus, treci informaţia prin filtrul personal şi ierarhizezi în funcţie de importanţă ceea ce auzi. Ce doresc să demonstrez în următoarele rânduri este faptul că înregistrarea audio nu este un moft ci o necesitate în faza incipientă a procesului penal.
În primul rând, înregistrarea audierilor elimină notele personale ale procurorului, păstrând nealterată declaraţia persoanei în cauză. Din punctul de vedere al persoanei care consemnează declaraţia, există o tendinţă de a reformula frazele, de a schimba termenii folosiţi de cel care declară, de a aranja în ordine logică declaraţia. De asemenea, consemnarea nu este totală, fiind omise elemente care nu par importante, detalii pe care în mod natural cel care relatează le introduce şi care la momentul audierii par lipsite de relevanţă. Această restructurare şi rezumare a declaraţiei este păgubitoare pentru toţi participanţii la procesul penal. Omisiunea fără rea-credinţă a unor detalii poate conduce la imposibilitatea probării acţiunii de premeditare, la alterarea elementelor ce dovedesc periculozitatea inculpatului. Mai mult, prin modificarea stilistică şi logică a declaraţiei se poate schimba succesiunea evenimentelor aşa cum este ea relatată de către inculpat iar motorul intern în comiterea infracţiunii nu este evidenţiat clar.
În al doilea rând, posibilitatea schimbării declaraţiei şi invocării constrângerii este diminuată drastic. În momentul în care audierea este păstrată pe suport audio, orice modificare în declaraţii poate fi lesne probată prin comparare, putând fi evaluată credibilitatea celui audiat şi descurajând schimbarea de atitudine. Această modificare în stilul de a audia poate fi benefică în faza de judecată, deoarece permite o evaluare mai bună de către judecător a contextului luării declaraţiei, cu reale beneficii în momentul în care martorul nu mai poate fi audiat şi se dă citire declaraţiilor din faza de urmărire penală. Elementul psihologic joacă aici un rol esenţial deoarece cunoaşterea de către cel audiat a faptului că declaraţia sa este înregistrată va determina o evaluare internă mai judicioasă a ceea ce spune şi va fi un impediment în revenirea asupra declaraţiilor.
Nu în ultimul rând, probarea exercitării dreptului la apărare, intervenţiilor apărătorului şi respectării regulilor de procedură de către autorităţi este mai facilă în cazul în care există o audiere înregistrată. Suportul audio garantează o implicare activă a apărătorului, o mai mare atenţie din partea procurorului în ceea ce priveşte obligaţiile procedurale şi elimină discuţiile cu privire la aducerea la cunoştinţă a învinuirii, prezenţa avocatului sau semnarea declaraţiei.
Atunci când m-am gândit la această schimbare în procedura audierii am luat în considerare şi toate elementele negative care pot să apară, mai ales prelungirea în timp a audierii, dar cântărind avantajele şi dezavantajele acestei forme de ascultare punctele pozitive au câştigat detaşat. Argumentarea mea nu are exclusiv rol de informare ci este mai mult o provocare. Dacă este o idee bună şi credeţi ca şi mine în ea, ce linii de acţiune consideraţi că sunt utile pentru impunerea ei în practică?
Subiectul discuției mi se pare interesant si foarte bine argumentat. Această practica – înregistrarea declarațiilor învinuitului sau inculpatului, insoțită de consemnare- este deja utilizata mai ales in cauzele cu caracter complex (ex. cele privind crima organizata).Având în vedere ca nu există un impediment legal în acest sens, parerea mea este ca aplicarea acestui procedeu trebuie făcuta ori de căte ori se impune asigurarea unui anumit grad de ”stabilitate” depozițiilor ,fără a conduce însă la ideea necesității lui în toate dosarele penale.Totuși, introducerea unei prevederi legale, referitoare la aspectul pus în discuție, ar fi benefic scopului urmăririi penale, astfel cum, în mod judicios, ai argumentat.
Faptul ca se utilizeaza este incurajator, si eu am incercat sa audiez cu inregistrare dar ce facem cu suportul tehnic? Se descurca fiecare cum poate? Daca nu are toata lumea un reportofon sau un program PC?
Da…e o problemă…si cum nu sunt bani nici pentru hartia de xerox…reportofonul ar parea un moft pentru unii…mai raman economiile personale ale procurorului.
M-am gandit la ceva…si cred ca esti persoana potrivita pentru a initia :
un forum al procurorilor…ce zici?
Modalităţile prin care magistraţii eludează legea I
Foarte interesant şi aproape credibil, pentru cineva care nu a făcut niciodată o plângere penală. La congresele internaţionale, în mod sigur sunteţi crezuti, poate unii chiar lăcrimează, neştiind sărmanii ce se întâmplă de fapt în ţara noastră şi cine este de fapt prima putere în stat. Cea care îşi hotăreşte singură salariul, primele ….
Sigur că noi, oamenii de rând, care nu avem banii d-lui Locic , sau al celui care l-a ,,împrumutat” pe senatorul Cătălin Voicu,Căşuneanu parcă, nu suntem Dinu Patriciu şi nici Adrian Năstase, nu cunoaştem un Florin Costiniu, ştim că lucrurile se petrec altfel.
Modalităţile prin care magistraţii eludează legea sunt multiple şi diverse. În această vară, bugetar ce sunt şi neavând bani de concediu, voi dezvolui din aventurile mele în justiţie. Dar pentru că sunteţi procuror vă voi spune doar câteva metode, pe care oricum cred le cunoaşteţi şi dacă nu le-aţi folosit le-aţi întâlnit la unii dintre colegii d-voastră. Este valabilă prezumţia de nevinovăţie.
1. În primul rând nu se înregistrează plângerea penală.
Ex.
D-na procuror Otilia Iosifescu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte a ţinut timp de două luni plângerea mea penală la sertar.
După ce m-am plâns la Procurorul General i-a dat un număr de intrare.
Pentru că tuturor celor care au studiat dosarul penal, inclusiv procurorul general Liviu Tudose de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, li s-a părut firesc, nu pot să nu mă gândesc că dânsa, procurorul Otilia Iosifescu, a acţionat la ordinul cuiva, nu ştiu cine. Poate mă înşel. Oricum probele scrise ,, vorbesc”.
2. Nu se fac niciun fel de cercetări.
Ex.
D-na procuror Ana Dana de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A ţinut vreo 6 luni plângerea penală după care a dat, un N.U.P. motivând că nu sunt probe , când era de ajuns să ceară o copie după cartea de muncă a domnului Dumitru Ciubuc, profesor titular de peste 30 de ani la Şcoala cu clasele I-VIII Gura Vitioarei, dar în acest caz s-ar fi dovedit că Decizia 298/2009 a I.S.J. Prahova este un fals intelectual .
3. Nu sunt luate în considerare probele depuse la dosar motivându-se faptul că procurorul are dreptul să aleagă ce probe consideră necesare elucidării cazului.
Nu m-ai dau exemple pentru că mi-ar lua prea mult timp. Am dovezi oricum nenumărate.
4. Pentru favorizarea infractorilor sunt procurori, care săvârşesc ei înşişi falsuri intelectuale, pentru a creea probe la dosar ca în epoca stalinistă.
Ex.
D-na prim -procuror Ana Maria Glican de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte i-a răspuns d-lui procuror general Liviu Tudose de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în scris că eu, nu m-am plâns de tergiversare, şi deşi am contestat acest fapt cu probe, inscrisuri oficiale, falsul d-nei procuror a constituit probă la dosarul pe care l-am pierdut şi pentru care trebuie să plătesc. Cum s-ar spune…., dar mai bine mă abţin. Probele mele nu au fost luate în considerare aşa cum afirmam la punctul 3.
Ce m-a uimit cel mai mult a fost faptul că d-nul procuror general Liviu Tudose de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nu s-a supărat pe d-na procuror, ba mai mult a trebuit să apelez la Preşedenţie şi D.N.A. pentru a afla dacâ mi s-a înregistrat plângerea de fals intelectual pe care am făcut-o împotriva d-nei prim -procuror Ana Maria Glican. Aştept N.U.P.-ul şi sunt foarte curioasă ce se mai inventează, pentru că, am observat că procurorii au un dezvoltat simţ al imaginaţiei.
5. Când demonstrezi cu probe o infracţiune procurorii caută o altă infracţiune care i-ar fi favorabilă pârâtului, o încadrează, o cercetează după care dau N.U.P.
Ex. Deşi fac plângere pentru un fals intelectual săvârşit de primarul comunei Gura Vitioarei într-un înscris oficial, care are număr de înregistrare, semnătura şi ştampila primăriei, pentru că am demonstrat că însera neadevăruri se dă N.U.P. , tot de către d-na prim -procuror Ana Maria Glican de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, motivând că nu întruneşte caracteristicile unei calomnii.
6. Un alt fals intelectual. Merg la televiziune pentru a încerca să-i urnesc. Se dovedeşte falsul intelectual. Ca să poată da tradiţionalul N.U.P. se motivează faptul că nu a produs consecinţe juridice. Numai că legiuitorul nu prevede în cazul falsului intelectual ci în cazul uzului de fals. Cel puţin aşa scrie în ,,Drept penal, Partea specială ” a d-lui Gheorghe Ivan de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Una scriem în Codul deontologic şi altfel ne purtăm în realitate. Mă refer la d-nul Florin Costiniu şi câţi ca dânsul !?
O să continui enumerarea acestor modalităţi de eludare a legii pe blogul meu şi tot acolo voi posta şi toate documentele care atestă că nu afirm decât adevărul şi numai adevărul.
Pentru binele acestui popor necăjit, ar fi necesar să fie angajaţi magistraţi oneşti, integrii şi care să nu fie balcanici şi nici din ginta latină.
Şi, pentru că vă plângeaţi că nu aveţi aparate performante care să înregistreze inflexiunile vocii, o să amintesc, nu o să dau nume, pentru că nu am probe, adică înregistrări, ce mi-a spus un comisar şef :
,, Nu o să deranjez o persoană atât de importantă să vină să dea declaraţii” Era vorba despre persoana împotriva căruia făcusem plângere.
,, Scrie-ţi doamnă, scrieţi ce vreţi ” şi s-a ridicat nervos de la biroul său atunci când i-am spus de mai multe ori că eu semnez declaraţia şi de aceea eu o concep.
Aşa că, despre ce este vorba ?
Singurul meu câştig este că studiez Dreptul şi înţeleg de ce avem morţi în ,,Revoluţie,, fără terorişti închişi, corupţie fără corupţi pedepsiţi.Şi, mai ales cine este de vină pentru acest fapt. Lipsa unei aparaturi performante.
Stimata doamna,
Deoarece cred cu tarie in libertatea de exprimare am ales sa nu restrictionez in niciun fel mesajul postat de dumneavoastra. Consider ca ceea ce ar trebui sa ne cenzureze sunt regulile de drept si cele ale bunului-simt. Daca invocati cunoasterea normelor legale ar trebui sa fiti constienta de implicatiile acuzatiilor fara probe si de folosirea numelor unor persoane care nu au posibilitatea unui drept la replica. Aveti la dispozitie cai legale pentru a solutiona conflictele de natura penala iar una dintre aceste cai nu este postarea de mesaje pe bloguri.
In alta ordine de idei mesajul dumneavoastra nu are nicio legatura cu tema articolului postat de mine astfel incat nu vad ce as putea comenta pe subiect. Un singur lucru simt nevoia sa il spun deoarece spre deosebire de dumneavoastra chiar cred in prezumtia de nevinovatie. In cariera mea, scurta ce-i drept, nu am folosit si nici nu am vazut la colegii mei astfel de metode de ancheta dar poate ca noi suntem o exceptie. Astept comentariile dumneavoastra la problemele tehnice pe care le-am expus si sper ca aceasta postare pe langa subiect sa fie doar o exceptie.
Îmi cer scuze că v-am împovărat cu problemele mele din justiţie. Astăzi am citit aproape tot ce aţi postat pe blogul d-voastră şi am realizat cât de tânără, inteligentă, cultă şi plină de inocenţă sunteţi. Nu vă împărtăşesc toate punctele de vedere dar, este dreptul fiecăruia de a avea o părere sau alta.
Într-un serial englezesc ( Frost se numeşte personajul), în mai multe episoade au fost scene în care se luau declaraţii suspecţilor. Se făcea o înregistrare audio iar, la sfârşit, şi cel audiat primea obligatoriu o copie a înregistrărilor.
Dotarea parchetelor, chiar şi a secţiilor de poliţie cu aparatură modernă pentru înregistarea audierilor, în niciun caz nu este un moft ci chiar o necesitate.
Dumneavoastră aţi ridicat o problemă majoră, şi din punctul meu de vedere, a unei profane aţi spune, mare amatoare de romane şi filme poliţiste spun eu, aveţi perfectă dreptate, mi-a plăcut mult şi cum aţi argumentat, dar nu mă pot abţine şi de aceea iar îmi cer scuze, să vă amintesc că în România reală, nu cea din coduri şi proceduri, deşi toate secţiile de poliţie, parchete şi judecătorii au fost dotate cu copiatoare, atunci când se dă o declaraţie scrisă, cel care o dă nu primeşte automat o copie a acesteia.
M-am gândit mult, înainte de a începe să postez pe blogul meu înscrisurile oficiale ce reprezintă probe în dosarele mele, de a-mi face practic publică viaţa mea privată şi, asta pentru că magistraţii, procurori sau judecători, pentru a-i apăra pe cei împotriva cărora am înaintat plângeri penale, personaje politice importante, se fac că nu văd probele şi ca urmare nu există faptele incriminate de mine. Ceea ce am scris există şi în plângerile mele penale.
Sigur, aceasta nu este problema d-voastră, eu am vrut doar să scot în evidenţă, faptul că indiferent de ce aparatură ar dispune procurorii, dacă ei vor să nu fie cineva pedepsit pentru faptele sale, vor găsi modalităţi de a eluda legea. Faptul că există tineri magistraţi precum d-voastră, jud.Adrian Neacşu, jud. Cristi Danileţ, jud. Dana …. constituie o mare speranţă pentru noi justiţiabilii. Din păcate eu am întâlnit în ultimii doi ani doar altfel de magistraţi.
Vă doresc mult succes în cercetările legate de drept, pe care sunt convinsă că le veţi face în continuare !
Cu sinceră stimă,
Carmen Amza
Din pacate nici macar plangerile adresate CSM nu se solutioneaza corect…ma refer la plangerile formulate impotriva conduitei unor magistrati (inca) procurori, care considera ca ei detin puterea in tara asta..si cam au dreptate…nimic nu trece de ei, decat daca si cum vor ei.
Plangerile adresate inspectiei judiciare din cadrul CSM se solutioneaza prin posta, onorabili inspectori solicita un punct de vedere al procurorului care face obiectul anchetei si atat…nu verifica nimeni daca ce a scris procurorul acolo este sau nu real…asa se solutioneaza plangerile…cat despre ICCJ….nu au chef sau timp sau interes sa mai verifice modul cum s-a solutionat plangerea la inspectia judiciara.
Oameni nevinovati infunda puscariile si mor cu dreptatea in mana pentru simplu motiv ca procurorul nu a avut timp, chef ….sau motivatie sa straga si probe in favoarea invinuitului ( ca parca asa scrie in CPP) si se rezuma la a incalca toate principiile pe care unii le invata degeaba in scoala ( in dubio pro reo sau testis unus, testis nullus…despre care multi procurori nici macar nu au auzit)
Avem exact sistemul pe care il meritam…..suntem un stat politienesc..si atat